Ce este Open Banking? PSD2, Consimțământ și Date | Cash Book

Oamenii aud de open banking și își imaginează că banca le împarte datele peste tot. O versiune de genul: există un acord, aplicațiile sunt pe o listă, tranzacțiile sunt deja undeva pe internet. Este aproape opusul. Totul se bazează pe consimțământul pe care îl dai, către un furnizor numit, pentru un scop precis, pentru o perioadă limitată, și pe care îl poți retrage. Băncile nu au oferit nimic din proprie inițiativă. Autoritățile de reglementare le-au obligat să construiască ușa, iar aceasta se deschide doar când spui tu.

Două roluri și un organism de reglementare în spate

În Uniunea Europeană, baza legală este a doua Directivă privind serviciile de plată, Directiva (UE) 2015/2366, cunoscută sub numele de PSD2. Aceasta a creat două roluri reglementate, iar diferența dintre ele este diferența dintre citire și scriere. Un furnizor de servicii de informare despre cont citește: solduri, istoricul tranzacțiilor, detalii despre cont. Un furnizor de servicii de inițiere a plății scrie: instruiește un transfer din contul tău fără un card la mijloc. Aplicațiile de bugetare vor primul serviciu. Butoanele de checkout vor al doilea. Ambele necesită autorizarea de la un organism național de reglementare și ambele necesită consimțământul tău explicit pentru fiecare conexiune. PSD2 urmează să fie înlocuit de un pachet succesor: o directivă privind licențierea alături de un regulament direct aplicabil care conține regulile privind open banking și frauda. Comisia Europeană publică stadiul actual al acestor reglementări.

Regatul Unit a ajuns aici pe un alt drum. Autoritatea pentru Concurență și Piețe a investigat piața bancară de retail, a constatat că clienții schimbau rar banca și că noii competitori se luptau să concureze, iar ordinul său a obligat cei mai mari nouă furnizori de conturi curente, CMA9, să construiască un standard API comun și să finanțeze un organism central care să scrie regulile și să le monitorizeze. Acel organism a fost Open Banking Implementation Entity. Acum activează sub numele de Open Banking Limited, iar Financial Conduct Authority autorizează firmele care utilizează standardul.

Merită reținut, deoarece mulți oameni înțeleg greșit: conexiunea este cu o terță parte care operează sub propria autorizație. Banca ta oferă accesul. Nu susține aplicația.

Redirecționarea și compania pe care nu ai ales-o

Fluxul pare la fel în ambele regimuri. Alegi un furnizor în interiorul unei aplicații, ești redirecționat către banca ta, te autentifici așa cum faci mereu, aprobi un scop de acces numit și ești trimis înapoi. Aplicația nu primește niciodată parola ta bancară. Acea parte este un design cu adevărat bun.

Consimțământul este limitat în timp. Standardele tehnice PSD2 cereau inițial o autentificare proaspătă la fiecare 90 de zile pentru accesul continuu la date, iar un amendament ulterior a extins acea fereastră, motiv pentru care conexiunile bancare din interiorul aplicațiilor de bugetare nu mai livrează date periodic și îți cer să te autentifici din nou. Nu aplicația este dificilă.

Apoi este detaliul pe care aproape nimeni nu îl citește cu atenție. Foarte puține aplicații pentru consumatori dețin ele însele licența; ele cumpără acces de la un agregator autorizat precum Plaid, TrueLayer sau Tink, care deține permisiunile și rulează conexiunile către mii de instituții, așa că un buton de sincronizare bancară înseamnă de obicei că istoricul tranzacțiilor tale trece printr-o a patra companie pe care nu ai ales-o niciodată, numită pe ecranul de consimțământ și nicăieri în pagina de marketing. Revocarea este o sarcină în două locuri din același motiv. Oprește consimțământul în interiorul aplicației, apoi deschide aplicația băncii tale, care păstrează lista terților conectați și un control pentru a-i revoca, deoarece ștergerea unei aplicații de pe telefon nu spune băncii în mod fiabil să închidă ușa în urma ei.

Un flux îți spune ce a plecat, nu pentru ce a fost

Open banking răspunde bine la o singură întrebare: ce a plecat din cont. Nu răspunde la întrebarea de la care pornește un buget, și anume pentru ce au fost banii, și nicio calitate a API-ului nu rezolvă asta, deoarece un flux îți oferă un nume de comerciant, o sumă și o dată, iar decizia că un descriptor de card ilizibil a fost un prânz de lucru în loc de cumpărături îți aparține. Lasă-l patru zile și nu îți vei mai aminti. De aceea, trackerele sincronizate ajung atât de des la o categorie mare și inutilă de "neclasificat" la sfârșitul lunii.

Momentul este a doua limită. Tranzacțiile cu cardul sosesc ca fiind în așteptare și se finalizează mai târziu, uneori la o sumă diferită, ceea ce înseamnă că un sold conectat nu este același lucru cu banii pe care îi poți cheltui, iar cash flow este o problemă separată de cifra de pe ecran. Retragerile de numerar sosesc ca o singură linie care ascunde cinci achiziții. Acoperirea are și ea lacune: bună pentru conturile curente în UE și UK, mai subțire pentru economii, carduri de credit și instituții mai mici.

Deci, un flux este un instrument de reconciliere decent și un instrument de conștientizare slab. Îți spune după. Momentul care schimbă comportamentul este momentul în care ești la casă, acesta fiind argumentul pe care ghidul de urmărire a cheltuielilor îl face pe larg.

Cealaltă parte a schimbului

Cash Book nu se conectează niciodată la o bancă. Aceasta este o alegere deliberată și costă ceva real: nimic nu vine de la sine, niciodată. Ceea ce primești în schimb este că nu există niciun ecran de consimțământ, niciun agregator la mijloc, nicio re-autentificare la 90 de zile și nicio copie a istoricului tranzacțiilor tale pe serverul cuiva, deoarece datele trăiesc pe iPhone și, dacă activezi, în propriul tău cont iCloud, ceea ce acoperă sincronizarea iCloud și confidențialitatea.

Viteza de introducere este ceea ce înlocuiește fluxul. Logarea vocală transformă o propoziție rostită în una sau mai multe tranzacții; ghidul de scanare a chitanțelor acoperă fotografierea unei facturi în loc de tastare; iar logarea automată Apple Pay folosește automatizarea Shortcuts de la Apple, astfel încât o atingere de card se înregistrează singură, așa cum stabilește ghidul Apple Pay. Apple nu oferă niciun API pentru atingerile de card. Trigger-ul Shortcuts este singura rută pe care o are orice aplicație.

O aplicație sincronizată îți oferă completitudine și îți cere să categorizezi mai târziu. O aplicație manuală îți oferă atenție și îți cere să înregistrezi la momentul respectiv. Niciuna nu este gratuită, iar oricine vinde una ca și cum ar fi, omite ceva.

Dacă sarcina este verificarea detaliilor contului altcuiva înainte de a le trimite bani, aceasta este o problemă complet diferită, iar validatorul IBAN rulează verificarea structurală, în timp ce intrarea IBAN explică ce nu îți poate spune. Pentru autorizarea unui furnizor specific, caută-l în registrul public al autorității naționale de reglementare.

Descarcă Cash Book din App StoreGratuit pentru 7 zile. 19.99$ plată unică pe viață.

Descarcă Cash Book din App StoreGratuit pentru 7 zile. 19.99$ plată unică pe viață.